Așa arată demnitatea: Ultimul cuvânt al lui Vitalii Gruzinov, soldat ucrainean, condamnat de Federația Rusă pentru terorism

Vitalii Gruzinov, în vârstă de 48 de ani, este originar din Kiev. În Ucraina, Gruzinov este cunoscut sub pseudonimul Kozak Vedmenko. El a participat la Maidan, a activat ca jurnalist și activist, iar în 2015-2016 a servit în Forțele Armate ale Ucrainei. În 2021 a semnat un contract cu batalionul „Aidar”.

Pe 27 februarie 2022, Gruzinov a fost luat prizonier. În octombrie anul trecut, un tribunal rus l-a condamnat la 21 de ani de regim sever într-o colonie rusească pentru „terorism”. Recent, lui și altor prizonieri din „Aidar” le-au fost confirmate pedepsele în apel, iar Gruzinov a rostit ultimul său cuvânt, pe care publicația rusească online Mediazona l-a publicat integral.

Iată traducerea:
„Instanța a considerat că am atentat la ordinea constituțională a Federației Ruse, iar ancheta crede că am atentat la Constituția ei. Serios? Nu m-a interesat niciodată Constituția Federației Ruse. Eu am propria mea Constituție – Constituția Ucrainei! Și doar ea, dintre toate constituțiile lumii, mă interesează.

Iar dacă ancheta consideră că la ei funcționează principiile constituționale ale alternanței la putere, ale separării puterilor – atunci foarte bine! Trăiți în lumea voastră iluzorie! Dar eu ce treabă am cu asta?!

Mi se spune că este vorba despre integritatea teritorială. Și eu o recunosc – în granițele recunoscute internațional. În acele granițe pe care le recunosc liderii mondiali Xi Jinping, Donald Trump, Aleksandr Lukașenko și mulți alții. De ce le iertați lor dezacordul cu versiunea voastră de granițe, iar mie… iar mie îmi dați 20 de ani de pușcîrie! E dureros până la lacrimi.

Nu acele lacrimi din timpul torturilor din Donețk, când îmi rupeau membrele, îmi spărgeau dinții, mă electrocutau și mă înfometau, ci lacrimi din cauza absurdității acuzațiilor.

Instanța mă consideră terorist, naționalist, că urăsc tot ce este rusesc. Eu nu sunt masochist, nu mă urăsc pe mine însumi. Eu sunt rus! Dar nu rus din Rusia. Sunt cetățean al Ucrainei multinaționale. Și mă consider egal cu reprezentanții tuturor celorlalte popoare. Nu fratele mai mic, ci egal!

Eu sunt terorist, susține instanța. Pe cine am luat eu ostatic? Unde am pus eu bombe? Când și pe cine am șantajat cu arma în mână, pe cine am intimidat? Astfel de acțiuni nu îmi sunt imputate. Am fost declarat terorist fără niciun motiv.

Mi s-a părut că procurorul, când rostea rechizitoriul, iar judecătorul – sentința, erau mai puțin liberi decât noi, prizonierii. Cel puțin așa îmi place să cred, să văd oamenii mai buni decât sunt în realitate.

Să reflectăm: am fost acuzat de instruire teroristă pentru că am servit în armată în 2015, în urma mobilizării. Unitatea mea nu a aparținut și nu aparține nici „Aidar”, nici „Azov”, nici „Donbas”. Pur și simplu am fost mobilizat, iar după un an și patru luni am fost demobilizat. Am purtat uniformă și armă. Și deja atunci planificam „activități teroriste”? Serios?!

Și în încheiere. Puțină informație din interior. Sper să nu fiu amendat pentru asta. Când avocata mea a citit ultimul meu cuvânt după pronunțarea sentinței de 20 de ani de regim sever, mi-a spus că mi-ar putea da chiar mai mult. I-am răspuns: oare chiar crede cineva că într-o colonie rusească un ucrainean poate trăi 20 de ani?

Probabil că aceste procese publice sunt pentru noi ultima posibilitate de a ne spune liber adevărul. Și în ce constă puterea? Puterea este în adevăr! Asta este adevărata putere – în dreptate! Iar în fața judecății supreme sunt împăcat.”