La patru ani de la invazia Rusiei in Ucraina, The Guardian face o analiza detaliata a situatiei lunilor de dinaintea atacului, a felului in care serviciile de informatii din intreaga lume civilizata au incercat sa avertizeze cu multe luni inainte despre pregatirile care aveau loc in Rusia.
Rezumatul articolului este ca toate serviciile de informatii au transmis acelasi mesaj:
Putin va invada Ucraina, dar nici politicienii, nici responsabilii militari n-au crezut ca s-ar putea intampla asa ceva in Europa anului 2022.
Cu zece săptămâni înainte de invazie, până în decembrie 2021, SUA și Marea Britanie obținuseră o claritate rezonabilă cu privire la cum ar putea arăta planul de război al lui Putin.
La Washington, o echipă inter-agenții a început să se întâlnească de trei ori pe săptămână pentru a discuta cum se vor pregăti și cum va răspunde SUA la cel mai rău scenariu: un atac asupra întregii țări cu scopul schimbării regimului.
Dar nu existau dovezi solide că Putin luase o decizie politică de a-și pune planul în aplicare.
Asta era problema pe care o avea toata lumea. Cu trei zile inainte de invazie, nici macar elita militara rusa nu credea ca Putin va intra in razboi. Timp de luni de zile, planurile de război au fost ținute in secret fata de majoritatea propriei elite.
La Paris și Berlin, la fel ca la Kiev, agențiile de informații au interpretat consolidarea forțelor armate ruse nu ca pe un plan de război, ci ca pe un bluff pentru a pune presiune asupra Ucrainei. Oficialul britanic al serviciilor de informații pentru apărare a declarat că s-au depus „eforturi uriașe” pentru a-i convinge pe francezi și germani de iminenta invazie, inclusiv mai multe vizite de informare ale diferitelor delegații.
Dar discutiile au fost întâmpinate în mare parte cu rezistență si neincredere „De ce ar face Putin asa ceva?”
Nici măcar Polonia, în mod tradițional agresivă față de Rusia, nu a fost convinsă de ideea unei invazii la scară largă. „Am presupus că SVR și GRU îi vor explica lui Putin că ucrainenii nu-i vor primi pe ruși cu flori „, a declarat Piotr Krawczyk, șeful serviciului de informații externe al Poloniei.
Serviciul polonez avea o bună perspectivă asupra Belarusului vecin, unde erau staționate forțele care puteau veni asupra Kievului dinspre nord, iar acestea păreau a fi cele mai slabe trupe dintre toate. „Erau în mare parte recruți noi, recent recrutati… le lipseau muniția, combustibilul, conducerea și antrenamentul”.
Americanii, însă, puteau vedea o planificare detaliată a Rusiei pentru o nouă ordine politică în Ucraina și erau din ce în ce mai convinși că Putin se pregătea pentru o invazie la scară largă, cu schimbarea de regim ca prim obiectiv.
La Washington se estima ca cel puțin în faza inițiala, Putin va avea succes. Ministrul apărării al Ucrainei, Oleksii Reznikov a efectuat o vizită la Pentagon, la scurt timp după ce a preluat mandatul, în noiembrie 2021. Si el era sceptic în privința invaziei, dar cum americanii erau convinși, i-a întrebat dacă ar lua în considerare trimiterea de arme mai multe și mai bune pentru a ajuta la apărarea țării sale de ororile pe care le preziceau. A primit o respingere fermă.
În prima parte a lunii ianuarie, americanii au obținut informații mai detaliate despre planuri: trupele rusești urmau să invadeze Ucraina din mai multe direcții, inclusiv din Belarus, forțele aeriene urmau să aterizeze pe aeroportul Hostomel din afara Kievului pentru a pregăti capturarea capitalei și exista un plan de asasinare a lui Zelenski. De asemenea, se desfășurau pregătiri pentru operațiunea terestra post-invazie, fiind întocmite liste cu personalități pro-ucrainene „problematice” care urmau să fie inchisi sau executati și cu pro-rusi care urmau să fie numiti in functii de conducere.
In acel moment presedintele Zelensky nu i-a crezut pe americani, fiindca era mai mult preocupat de starea economiei. Liderii europeni francezi si germani nu credeau nici ei in invazie si insistau pe puterea negocierilor si discutiilor cu Putin.
Cu doua saptamani inainte de invazie, informatiile venite de la Krmlin au devenit tot mai dense, dar in continuare era greu de facut diferenta intre razboiul informational si pregatiri concrete de invazie.
Comandantul-șef al armatei, Valerii Zalujnyi, era frustrat de faptul că Zelenski nu dorea să introducă legea marțială, care i-ar fi permis să repoziționeze trupele și să pregătească planuri de luptă.
Un mic grup al serviciului de informatii al armatei, insa a inceput o pregatire discreta, planificand diverse scenarii de invazie.
Pe 22 februarie lui Zelenski i s-au pus in fata planurile care vizau invazia iminenta, dar si planul pentru eliminarea lui fizica si faptul ca echipa rusa responsabila de asasinat politic era pe drum. Ambasadorii Poloniei si Lituaniei au fost convinsi, la acea intalnire, ca il vad ultima oara.
Ambasadorul Poloniei povesteste ca in seara aceea rece din februarie privea oamenii din Kiev circuland normal pe strazi, mergand la teatru, in timp ce el ar fi vrut sa le strige ca incepe razboiul si sa se pregateasca de tot ce e mai rau.
Cu opt ore inainte de invazia din dimineata de 24 februarie, țările europene si UK au acceptat ideea că un fel de acțiune militară rusa era posibilă, dar totuși respingeau ideea unei invazii la scară largă care să vizeze Kievul.
La sediul armatei ucrainene, în ultima seară dinaintea atacului, Zalujnyi și generalii săi de rang înalt au încercat să implementeze câteva măsuri de ultim moment. Au fost amplasate mine pe fundul Mării Negre pentru a zădărnici o posibilă debarcare maritimă în Odesa, iar unele unități au primit ordin să fie mutate în locații mai strategice.
Agenția de informații militare a Ucrainei, HUR, continua, de asemenea, pregătirile discrete. Pe 18 februarie, șeful acesteia, Kyrylo Budanov, primise o informare de trei ore de la un oficial occidental care a prezentat în detaliu planurile rusești de acaparare a aerodromului Hostomel. Informațiile au ajutat la stabilirea unor planuri defensive de ultim moment, deși victoria ucraineană de la Hostomel în primele zile ale războiului avea să fie haotică și dificilă.
Putin a anunțat începerea „operațiunii militare speciale” la ora 4:50 dimineața, ora Kievului, pe 24 februarie. Milioane de ucraineni s-au trezit intr-o alta dimensiune, una care le-a schimbat intreaga viata, definitiv. Câteva minute mai târziu, Rusia a lansat o serie de atacuri cu rachete asupra unor ținte din jurul capitalei si a intrat cu tancurile in Ucraina. Asaltul trebuia sa se incheie in cateva zile, cu victoria totala lui Putin, schimbarea guvernului, a presedintelui si Ucraina ocupata, revenita in imperiul visat de acesta.
Restul e o istorie pe care am vazut-o derulandu-se langa noi. Milioane de ucraineni, batrani, femei si copii au devenit refugiati, mii de civili au fost ucisi si aruncati in gropi comune, crime, violuri, peste 20 000 de copii au fost rapiti din teritoriile ocupate iar orasele si satele din Ucraina au fost bombardate cu cruzime.
Problema e ca liderii europenii, Londra și Washingtonul au subestimat rezistența ucraineană și au supraestimat puterea rusă, la fel cum făcuse Putin. Cu totii erau convinsi ca Putin va ocupa Kievul, se va forma un guvern in exil si se va forma o guerilla ucraineana care sa saboteze apoi ocupatia.
Dar Zelensky a refuzat sa fuga si a cerut arme, nu taxi, devenind liderul militar al unei tari atacate, care lupta pentru suveranitate si independenta. A pledat cauza tarii sale intr-un mod care a transformat Ucraina intr-un simbol al rezistentei, nu doar impotriva Rusiei ci si impotriva iliberalismului si dictaturii, devenind unul dintre cei mai importanti oameni politici ai lumii.
Ucrainenii au incercat sa opreasca tancurile rusesti cu mainile goale si apoi s-au inrolat sa isi apere tara. Armata ucraineana s-a intarit din mers, a inceput sa riposteze eficient iar la ora actuala a devenit una dintre cele mai performante armate din lume.
Patru ani mai târziu, războiul continuă.
Se estimează că un milion de soldați ruși au fost uciși, raniti sau disparuti. Putin controleaza in jur de 13% din teritoriul Ucrainei si daca nu se incheie negocierile de pace, va fi obligat sa recruteze inca 500 000 de soldati.
Lectia Ucrainei nu e doar una de curaj si solidaritate a unei natiuni ci si una de a intelege ca, oricat de imposibile ar putea arata cele mai intunecate scenarii, ele sunt posibile si fiecare tara trebuie sa fie pregatita pentru ele.
articolul, cu multe detalii despre situatia din Ucraina de dinaintea razboiului :
media advertising
![](https://mapamond.media/wiseme.png"){kind=small}
