Lindenfeld, satul din România care își caută locuitorii ce l-au părăsit

În Lindenfeld (trad. Câmpul cu tei), din Caraș-Severin, se ajunge pe un drum care trece prin Poiana Buchin. Turiștii care fac trasee prin Munții Semenicului știu locul. E un sat care a fost abandonat în anii `80. Aici au locuit peste 300 de locuitori de etnie germană, iar acum au rămas doar case părăsite și ziduri care stau să cadă.

După 1990 nu a mai rămas nimeni. Vecinii din alte sate spun că nemții și-au lăsat casele deschise, cu mobilă, vase și chiar rufele pe sârmă.

„Începând cu anul 1986, deja toată populația satului Lindenfeld era plecată”, a povestit primarul comunei Buchin, Gheorghe Coilă, pentru Știrile TVR.

Există și o speranță că satul ar putea prinde din nou viață. Mai mulți urmașii ai localnicilor din Lindenfeld au venit în România pentru a-și revendica proprietățile.

Lindenfeld, satul din România care își caută locuitorii ce l-au părăsit

Lindenfeld (Campul cu tei) este mai mult decat un loc, Lindenfeld este o stare de spirit! Situat pe versantul opus al masivului Semenic, la poalele varfului Nemanul Mare, satul de munte a fost infiintat de pemii germani ajunsi in Banat in anii 1827-1828, in urma colonizarii. Pornind de la zero, pemii au reusit sa dea personalitate zonei si sa o numeasca pentru o buna perioada de timp, „acasa”. Din anul 1998, Lindenfeld nu mai are, in mod oficial, nici un locuitor. Astazi, dupa mai bine de 180 de ani de la infiintare, din satul de altadata au ramas doar biserica, cateva case, livezile cu meri si izul de tei.

Din august 2015 am inceput realizarea unui studiu legat de acest sat, cuprinzand istoria locului si mai ales stilul arhitectural. Pagina de fata este dedicata tuturor celor interesati de acest loc pe cale de disparitie si de valorile imateriale pe care le aduce dupa sine. Simtiti-va liberi sa impartasiti povestile voastre despre Lindenfeld!

Contact: Cristina Precupas

https://www.facebook.com/lindenfeldsatulparasit/

Lindenfeld a fost întemeiat în anul 1828 de către coloniști germani veniți din Boemia, împreună cu Buchin, Brebu Nou și Poiana. Pană în 1960 Lindenfeld avea propria structură a satului, cu școală, casă comunitară, propria electricitate și alimentare cu apă. În cele din urmă, locuitorii s-au mutat în Caransebeș, Buchin sau Brebu Nou.[5]

Întâii coloniști au fost recrutați în perioada 1827-28 pentru apărarea Banatului împotriva turcilor pe linia de comandă a graniței militare bănăteană. Primele 56 de familii boeme, cu care urma să se stabilească cinci localităti, au ajuns în toamna târzie din 1827 la Slatina-Timiș. Aici au iernat în casele de frontieră ale Regimentului de granită valaho-ilir nr. 13. Al doilea val, care a constat din 506 de familii, a sosit în primăvara anului 1828. [4]

Lindenfeld a fost întemeiat în toamna anului 1828 cu 36 de familii, dar, după o scurtă perioadă de timp, au existat o mulțime de nemulțumiri în această așezare. Pentru construirea caselor lor, coloniștii au trebuit mai întâi să taie copacii necesari, pentru pământul promis padurea trebuia taiată, autoritățile militare nu își ofereau sprijinul, iar climatul era aspru. Astfel, în toamna anului 1833, toate așezările nou așezate au fost abandonate. Germanii aveau de ales fie să se întoarcă în Boemia, fie să se stabilească într-un alt loc în Imperiul Austriac. 268 de familii s-au stabilit în principal în: Lugoj, Bacova, Darova, Recaș, Măureni, Liebling, Nițchidorf, Ciacova și Jimbolia. În același an, 18 familii din Poiana s-au mutat în casele abandonate din Lindenfeld. Din primele 36 de familii, niciuna nu a mai revenit in Lindenfeld, acesta fiind motivul pentru care locuitorii Lindenfeldului sărbătoreau anul 1833 ca an de fondare al localitatii lor.[4]