Michael Jura : Kremlinul tocmai s-a trezit cu cel mai prost cadou din ultimii trei ani de război: un adversar care nu doar luptă, ci gândește complet diferit de toată nomenclatura de generali sovietici pe care Rusia încă o mai poate scoate din depozit.

Mîhailo Drapatîi are 43 de ani, adică vârsta la care un general rus abia termină de memorat regulamentul și de lustruit epoleții pentru poza oficială. El nu a învățat războiul din manual, ci direct din tranșee, acolo unde manualele ard primele. Nu s-a format în parade, ci în explozii, iar gradele nu i-au fost oferite, ci smulse din front, în timp ce alți generali ruși trimiteau comunicate despre „succese tactice” care sunau din ce în ce mai mult a necrolog colectiv.

Exact generalul pe care fostul ministru al Apărării, Mihailo Fedorov, îl vedea drept viitorul armatei ucrainene ajunge acum să-i ia locul lui Sîrski, omul pe care Fedorov îl acuza public că a blocat reformele. Practic, Kievul tocmai a demonstrat că, spre deosebire de Moscova, la ei o dispută în conducerea armatei se poate termina cu o promovare pe merit, nu cu un dosar penal sau o fereastră deschisă la etajul zece.
Pentru Kremlin, asta e o veste de coșmar. Drapatîi nu conduce războiul ca un pensionar sovietic care mută stegulețe pe o hartă de carton, cu creionul în gură și nostalgia în priviri. El conduce un roi. Un roi de drone. Un roi de senzori. Un roi de algoritmi. Un roi de soldați care iau decizii mai repede decât reușește un general rus să completeze primul formular în triplu exemplar pentru aprobarea unei retrageri de doi metri.

În timp ce Moscova încă rulează doctrine scrise pe vremea când Brejnev își antrena sprâncenele pentru fotografia oficială, Ucraina tocmai a instalat un update major. Fără hărți împăturite. Fără rigle. Fără nostalgii. Doar viteză, tehnologie și un soi de eficiență care pentru Kremlin sună ca o limbă străină, vorbită de un dușman care, culmea, se descurcă și fără comisar politic.

Iar cireașa de pe acest tort amar pentru Moscova este că Drapatîi suferă de exact boala pe care generalii ruși o consideră incurabilă: își asumă responsabilitatea. În universul lor, unde vina cade mereu pe NATO, pe vreme, pe bucătarul de la cazangerie sau pe soldatul mort care „nu a executat ordinul cum trebuie”, un comandant care spune simplu „este responsabilitatea mea” pare aproape o eroare de sistem. Un bug pe care Moscova nu are cum să-l repare din mers.

Dacă până ieri Rusia lupta împotriva unei armate care învăța din propriul război, de astăzi luptă împotriva unui comandant născut direct din el. Iar vestea cu adevărat proastă pentru Putin nu este că Drapatîi e excepțional. Este că nu e ultimul. Este doar primul dintr-o generație întreagă de comandanți pe care Kremlinul i-a creat, fără să vrea, încercând să distrugă Ucraina.

#MichaelJura

Michael Jura