Povestea Mariei Koleshnikova, de Vitalie Cojocari

În această seară, din închisorile din Belarus a fost eliberată una dintre cele mai curajoase femei din Europa, dar și din lume.Povestea ei de viață este incredibilă și vreau să o știți. Pentru că puțină lume este capabilă să se uite în fața unui regim și să reziste. Maria Kolesnikova a rezistat.

Ceea ce o să vă spun mai jos este povestea ei. A fost eliberată alături de alți peste 100 de deținuți politic.

Printre cei eliberați este un laureat de premiu Nobel. Prin 2020 Maria avea 38 de ani. Era artistă, cânta la flaut. Când bruma de democrație din Minsk s-a prăbușit, a lăsat flautul, a luat o mănușă și i-a aruncat-o în față lui Lukashenko.

Ca și Svetlana Tihanovskaya, Maria fusese o necunoscută publicului larg. Ca și celebra Svetlana Tihanovskaya, Maria a apărut de niciunde și a devenit lider al protestelor din Belarus.Energică, puternică, plină de inițiativă, dar mai ales de un curaj molipsitor, s-a impus ca șefa staff-ului electoral al unui candidat la alegerile prezidențiale.

Acesta a reușit să fugă din țară înainte de alegeri, înainte să fie arestat.
Maria a rămas.

S-a oferit să o ajute pe Svetlana să ajungă președinte. A fost mereu pe scenă lângă ea. A fost la conferințele de presă. A ținut discursuri. A susținut-o și încurajat-o. După ce alegerile au fost falsificate, Svetlana Tihanovskaya a fost șantajată că-i vor fi răpiți copiii și a fost alungată din țară.

Maria a rămas.

Maria era o prezență puternică și importantă pentru belaruși. Simbolul ei era inima.
Putea fi văzută la toate protestele. Putea fi văzută cu flori albe în mâini. Putea fi văzută privindu-i în ochi pe fioroșii ofițeri de la OMON.

Maria a rămas în țară și zâmbea. Mereu.Blondă, înaltă, cu un ruj de un roșu-aprins pe buze. A zâmbit larg chiar și atunci când a fost arestată… chipurile din greșeală.
Am văzut clipul când povestea ce s-a întâmplat. Nu știu cui nu i-ar fi tremurat genunchii la vederea unor hăndrălăi uriași ieșind amenințători din Avtozak(mașină pentru arestări).

Chiar și după această experiență, Maria a rămas în Belarus.

În una din zile, când Maria era în centrul Minskului, lângă ea s-a oprit un Avtozak. Câțiva ofițeri OMON au coborât, au luat-o pe sus și duși au fost. După acel moment, toată ziua nimeni nu a știut nimic despre Maria Kolesnikova, puternica protestatară din Minsk.
Abia seara târziu presa de stat a publicat o știre cum că a fugit din țară. Ar fi trecut granița cu Ucraina. Ca dovadă au publicat un clip cu un bărbat din echipa Mariei care povestea asta.

Doar că…

Doar că, jurnaliștii din opoziție au povestit altceva.

Da, Maria Kolesnikova a fost dusă la granița cu Ucraina. I s-a înmânat pașaportul. I s-a spus că nu mai este dorită în Belarus și ar face bine să plece.Maria a luat pașaportul, s-a uitat la libertatea care o aștepta în Ucraina, s-a uitat la ofițerii OMON și… l-a rupt. Și-a rupt pașaportul. Asta au spus jurnaliștii.

Cert este că din nou, Maria a rămas.

Timp de 5 ani a fost ținută în Belarus într-o închisoare fără ca rudele sale să știe mare lucru despre ea.Regimul a permis foarte și foarte puține contacte ale Mariei Kolesnikova cu lumea liberă.

Astăzi a fost eliberată, alături de alți 100 de deținuți politic. De data asta a acceptat să plece. A plecat demnă, cu capul sus.

În autobuzul care a dus-o spre Kiev, Ucraina, a zâmbit larg și a făcut semnul care aduna o dată mii și mii de protestatari în centrul Kievului. Semul inimii!

Aceasta este povestea Mariei Kolesnikova. V-am spus-o cu multe detalii pentru că vreau să o știți.

de Vitalie Cojocari